leșietic - explicat in DEX

leșietic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LEȘIÉTIC, -Ă, leșietici, -ce, adj. Cu gust sau cu miros (neplăcut) de leșie, ca leșia; leșios. V. sălciu. ♦ Fig. Cenușiu, întunecat, mohorât. Cer leșietic. [Pr.: -și-e-. – Var.: leșiátic, -ă, adj.] – Leșie + suf. -etic.

leșietic (Dicționaru limbii românești, 1939)
leșiétic, -ă adj. (îld. leșiatic, d. leșie, pin aluz. la coloarea [!] uneĭ zile posomorîte, uneĭ luminĭ slabe). Est. Palid, cenușiŭ, șters, soarele se arătă puțin străpungînd o zi leșietică (Sadov. VR. 1930, 9-10, 194).

leșietic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
leșiétic (-și-e-) adj. m., pl. leșiétici; f. leșiétică, pl. leșiétice

leșietic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LEȘIÉTIC, -Ă, leșietici, -ce, adj. Cu gust sau cu miros (neplăcut) de leșie, ca leșia; leșios. ♦ Fig. Cenușiu, întunecat, mohorât. Cer leșietic. [Pr.: -și-e-. — Var.: leșiátic, -ă, adj.] — Leșie + suf. -etic.