leșială (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LEȘIÁLĂ, leșieli, s. f. (
Reg.) Stare de slăbiciune, de sfârșeală; leșuială. [
Pr.:
-și-a-] –
Leșie (
Înv. „sfârșeală” –
et. nec.) +
suf. -eală.leșială (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)leșiálă (
pop.)
(-și-a-) s. f.,
g.-d. art. leșiélii (-și-e-); pl. leșiélileșială (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LEȘIÁLĂ, leșieli, s. f. (
Pop.) Stare de slăbiciune, de sfârșeală; leșuială. [
Pr.:
-și-a-] —
Leșie (
înv. „sfârșeală”) +
suf. -eală.