leșesc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LEȘÉSC, -EÁSCĂ, leșești, adj.,
s. f. art. 1. Adj. (
Înv.) Polonez.
2. Adj. (În sintagma)
Rață leșească = rasă de rațe domestice, cu penele albe sau negre, cu carnea gustoasă.
3. S. f. art. Dans popular din Moldova; melodie după care se execută acest dans. –
Leș2 +
suf. -esc.leșesc (Dicționaru limbii românești, 1939)leșésc, -eáscă adj. (d.
Leah). Polon, al Polonilor, al Leșilor.
Ruță leșească, un fel de rață maĭ mare (numită și
gotcă în Mold.), care are o parte roșie și fără pene în prejuru [!] ochilor, nu măcăĭe și mișcă capu într´un mod particular. V.
lișiță.leșesc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)leșésc (
înv.)
adj. m.,
f. leșeáscă; pl. m. și
f. leșéștileșesc (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)leșesc a. polon:
oștile leșești. [V.
Leah].
leșesc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LEȘÉSC, -EÁSCĂ, leșești, adj.,
s. f. art. 1. Adj. (
înv.) Polonez.
2. Adj. (în sintagma)
Rață leșească = rasă de rațe domestice, cu penele albe sau negre, cu carnea gustoasă.
3. S. f. art. Dans popular din Moldova; melodie după care se execută acest dans. —
Leș2 +
suf. -esc.