levănțică - explicat in DEX

levănțică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LEVĂNȚÍCĂ s. f. Plantă erbacee din familia labiatelor, cu flori albastre plăcut mirositoare, întrebuințată în medicină și în industria parfumurilor; lavandă (Lavandula angustifolia). [Var.: levențícă, livănțícă s. f.] – Levantă (înv. „levănțică” < ngr.) + suf. -ică.

levănțică (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
LEVĂNȚÍCĂ (‹ levantă, înv., „id”) s. f. Plantă perenă, spontană sau cultivată, din familia labiatelor, cu tulpini ramificate în tufă, înaltă de 30-70 cm, frunze mici, înguste și flori albastre parfumate, grupate în inflorescențe (Lavandula angustifolia). Florile sunt folosite în parfumerie, la extragerea unui ulei eteric și în farmacie, ca sedativ.

levănțică (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
levănțícă s. f., g.-d. art. levănțícii

levănțică (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LEVĂNȚÍCĂ s. f. Plantă erbacee din familia labiatelor, cu flori albastre plăcut mirositoare, folosită în medicină și în industria parfumurilor; lavandă (Lavandula. angustifolia). [Var.: levențícă, livănțícă s.f] — Levantă (înv. „levănțică” < ngr.) + suf. -ică.