levogir (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LEVOGÍR, -Ă, levogiri, -e, adj. (Despre unele substanțe optice) Care deviază planul de polarizare a luminii spre stânga (în raport cu observatorul care privește lumina din față). – Din
fr. lévogyre.levogir (Dicționar de neologisme, 1986)LEVOGÍR adj. (
Despre substanțe) Care deviază spre stânga planul de polarizare a luminii polarizate atunci când lumina se propagă spre observator. [< fr.
lévogyre, cf. lat.
laevus – stâng,
gyrare – a întoarce].
levogir (Marele dicționar de neologisme, 2000)LEVOGÍR adj. 1. (despre substanțe optic active) care deviază spre stânga planul de polarizare a luminii. 2. (despre cochilii) răsucit spre stânga. (< fr.
lévogyre)
levogir (Dicționaru limbii românești, 1939)*levogír, -ă adj. (d. lat.
laevus, stîng, și
gyrare, a învîrti. V.
dextrogir, prejur).
Fiz. Care face să dirijeze la stînga planu de polarizațiune al luminiĭ:
zahar [!] levogir.levogir (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)levogír adj. m.,
pl. levogíri; f. levogíră, pl. levogírelevogir (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LEVOGÍR, -Ă, levogiri, -e, adj. (Despre unele substanțe optice) Care deviază planul de polarizare a luminii spre stânga (în raport cu observatorul care privește lumina din față). — Din
fr. lévogyre.