levitație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LEVITÁȚIE s. f. Capacitate a unor indivizi de a face să se ridice diverse corpuri fără să le atingă sau de a se ridica în spațiu fără sprijin material. [
Var.:
levitațiúne s. f.] – Din
fr. lévitation.levitație (Dicționar de neologisme, 1986)LEVITÁȚIE s.f. Practică atribuită ocultiștilor, fachirilor etc. de a ridica diverse corpuri sau a se ridica ei înșiși de la pământ prin puterea voinței. [Gen.
-iei, var.
levitațiune s.f. / < fr.
lévitation].
levitație (Marele dicționar de neologisme, 2000)LEVITÁȚIE s. f. 1. capacitate atribuită ocultiștilor, fachirilor etc. de a ridica diverse corpuri sau a se ridica ei înșiși de la pământ prin puterea voinței. 2. ~ magnetică = anulare a gravitației prin acțiunea unui câmp magnetic asupra unui corp străbătut de un curent electric. (< fr.
lévitation)
levitație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*levitáție s. f.,
g.-d. levitáții, art. levitáțieilevitație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LEVITÁȚIE s. f. Ridicare corporală în aer sau ridicarea diverselor corpuri prin voință, fără mijloace mecanice, atribuită mai ales unor ființe mitice, sfinți, asceți, iluzioniști. [
Var.:
levitațiúne s. f.] — Din
fr. lévitation.