leviga (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LEVIGÁ, levighez, vb. I.
Tranz. A transforma un material în praf fin prin fărâmițarea în apă (sau într-un lichid) și printr-o sedimentare fracționată a materialului. – Din
fr. léviger.leviga (Dicționar de neologisme, 1986)LEVIGÁ vb. I. tr. A antrena sub formă de suspensie într-un lichid un material aflat în formă de pulbere într-un amestec de mai multe substanțe. [< fr.
léviger].
leviga (Marele dicționar de neologisme, 2000)LEVIGÁ vb. tr. a antrena, sub formă de suspensie, într-un lichid, un material pulverulent. (< fr.
léviger)
leviga (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)levigá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
levigheázăleviga (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LEVIGÁ, levighez, vb. I.
Tranz. A transforma un material în praf fin prin fărâmițarea în apă (sau într-un lichid) și printr-o sedimentare fracționată a materialului. — Din
fr. léviger.