leviatan (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LEVIATÁN, leviatane, s. n. (
Text.) Agregat pentru spălarea industrială a lânii. [
Pr.:
-vi-a-] – Din
fr. léviathan.leviatan (Dicționar de neologisme, 1986)LEVIATÁN s.m. 1. Monstru biblic distructiv. ♦ (
În basme) Căpcăun.
2. (
Fig.) Organizație statală și politică absolutistă.
3. Mașină industrială de spălare a lânii. [Pron.
-vi-a-. / cf. it.
leviathan, germ.
Leviathan < ebr.
lüvjathan – întortocheat].
leviatan (Marele dicționar de neologisme, 2000)LEVIATÁN s. m. 1. monstru biblic distructiv. ◊ (în basme) căpcăun. 2. (fig.) organizație statală și politica absolutistă. 3. mașină industrială de spălare a lânii. (< fr.
léviathan)
leviatan (Dicționaru limbii românești, 1939)*leviatán m. (d.
leviatan, un monstru din Biblie, în
cartea luĭ Ĭob). Monstru fabulos colosal.
leviatan (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)LEVIATAN (LEVIATHAN) (în „Vechiul Testament”), monstru marin fabulos, stăpân al oceanului, simbol al colosalului și al puterii răului. Cu o constituție complexă și cu o forță extraordinară. Era căptușit cu zale, avea spinarea din scuturi solzoase și scotea flăcări pe gură și fum pe nări. Nici o armă nu-l putea atinge, fiind impenetrabil. Mișcările lui provocau clocotul mării și lăsau urme adânci. În epoca creștină este considerat una dintre ipostazele diavolului.
leviatan (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)leviatán (agregat)
(-vi-a-) s. n.,
pl. leviatáneleviatan (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!Leviatán (monstru)
(-vi-a-) s. propriu
m.leviatan (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)leviatan m. animal monstruos, menționat în cartea biblică Iov.
leviatan (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LEVIATÁN, leviatane, s. n. (
Text.) Agregat pentru spălarea industrială a lânii. [
Pr.:
-vi-a-] — Din
fr. léviathan.