levănțică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LEVĂNȚÍCĂ s. f. Plantă erbacee din familia labiatelor, cu flori albastre plăcut mirositoare, întrebuințată în medicină și în industria parfumurilor; lavandă
(Lavandula angustifolia). [
Var.:
levențícă, livănțícă s. f.] –
Levantă (
înv. „levănțică” <
ngr.) +
suf. -ică.