levănțică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LEVĂNȚÍCĂ s. f. Plantă erbacee din familia labiatelor, cu flori albastre plăcut mirositoare, întrebuințată în medicină și în industria parfumurilor; lavandă
(Lavandula angustifolia). [
Var.:
levențícă, livănțícă s. f.] –
Levantă (
înv. „levănțică” <
ngr.) +
suf. -ică.levănțică (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)LEVĂNȚÍCĂ (‹
levantă, înv., „id”)
s. f. Plantă perenă, spontană sau cultivată, din familia labiatelor, cu tulpini ramificate în tufă, înaltă de 30-70 cm, frunze mici, înguste și flori albastre parfumate, grupate în inflorescențe (
Lavandula angustifolia). Florile sunt folosite în parfumerie, la extragerea unui ulei eteric și în farmacie, ca sedativ.
levănțică (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)levănțícă s. f.,
g.-d. art. levănțíciilevănțică (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LEVĂNȚÍCĂ s. f. Plantă erbacee din familia labiatelor, cu flori albastre plăcut mirositoare, folosită în medicină și în industria parfumurilor; lavandă
(Lavandula. angustifolia). [
Var.:
levențícă, livănțícă s.f] —
Levantă (
înv. „levănțică” <
ngr.) +
suf. -ică.