leușor - explicat in DEX

leușor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LEUȘÓR¹, leușori, s. m. Diminutiv al lui leu¹; leuț¹. [Pr.: le-u-. – Pl. și: leișori] – Leu¹ + suf. -ușor.

leușor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LEUȘÓR², leușori, s. m. Diminutiv al lui leu²; leuț². [Pr.: le-u-. – Pl. și: leișori] – Leu² + suf. -ușor.

leușor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!leușór (pop.) (le-u-) s. m., pl. leușóri

leușor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LEUȘÓR², leușori, s. m. (Pop.) Diminutiv al lui leu²; leuț². [Pr.: le-u-. — Pl. și: leișori] — Leu² + suf. -ușor.

leușor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LEUȘÓR¹, leușori, s. m. (Pop.) Diminutiv al lui leu¹; leuț¹. [Pr.: le-u-. — Pl. și: leișori] — Leu¹ + suf. -ușor.