leuștean (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LEUȘTEÁN s. m. Plantă erbacee aromată, cu miros pătrunzător, din familia umbeliferelor, ale cărei frunze sunt întrebuințate drept condiment (
Levisticum officinale). [
Pr.:
le-uș-] –
Et. nec.