leucocită (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LEUCOCÍTĂ, leucocite, s. f. Globulă albă din sânge, care are un rol important în protejarea organismului împotriva microbilor. [
Pr.:
le-u-. –
Var.:
leucocít s. n.] – Din
fr. leucocyte.leucocită (Dicționar de neologisme, 1986)LEUCOCÍTĂ s.f. Element corpuscular al sângelui, cu funcție fagocitară de apărare a organismului; globulă albă. [Pron.
le-u-, var.
leucocit s.n. / < fr.
leucocyte, cf. gr.
leukos – alb,
kytos – celulă].
leucocită (Marele dicționar de neologisme, 2000)LEUCOCÍTĂ s. f. globulă albă din sânge și din limfă, care asigură apărarea organismului împotriva microbilor. (< fr.
leucocyte)
leucocită (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)LEUCOCÍTĂ (‹
fr. {i}; {s}
leuco- +
cito-)
s. f. Celulă sangvină nucleată, cu aspect albicios, prezență în sânge și limfă, cu rol în apărarea organismului împotriva agenților infecțioși (datorită funcțiilor de fagocitoză) și în procesul imunitar. Împreună cu eritrocitele și trombocitele constituie elementele figurative ale sângelui. Numărul normal al
l. este de 5.000-7.000 pe mm
3 de sânge.
L. sunt de mai multe feluri: granulocite (sau neutrofile), limfocite, monocite, eozinofile și bazofile.
L. iau naștere în organele hematopoetice (măduva osoasă la adult, splină, ganglionii limfatici și măduva la făt), unde trec prin mai multe stadii evolutive.
Sin. globulă albă.leucocită (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LEUCOCÍTĂ s. f. v. leucocit.