leucociturie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LEUCOCITURÍE, leucociturii, s. f. Prezență a leucocitelor în urină; cantitate de leucocite prezente în urină. [
Pr.:
le-u-] – Din
fr. leucocyturie.leucociturie (Dicționar de neologisme, 1986)LEUCOCITURÍE s.f. Prezență a leucocitelor în urină. [Gen.
-iei. / < fr.
leucocyturie].
leucociturie (Marele dicționar de neologisme, 2000)LEUCOCITURÍE s. f. prezența leucocitelor în urină. (< fr.
leucocyturie)
leucociturie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LEUCOCITURÍE, leucociturii, s. f. Prezență a leucocitelor în urină; cantitate de leucocite prezente în urină. [
Pr.:
le-u-] — Din
fr. leucocyturie.