leucit - explicat in DEX

leucit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LEUCÍT s. n. Silicat natural de aluminiu și de potasiu, de culoare cenușie sau albă, cu luciu sticlos, folosit mai ales ca îngrășământ agricol. [Pr.: le-u-] – Din fr. leucite.

leucit (Dicționar de neologisme, 1986)
LEUCÍT s.n. 1. Mineral din grupa silicaților, conținând aluminiu și potasiu, care se găsește în unele roci eruptive. 2. Corpuscul din citoplasma celulelor vegetale. [< fr. leucite, cf. gr. leukos – alb].

leucit (Marele dicționar de neologisme, 2000)
LEUCÍT s. n. 1. mineral din grupa feldspatoizilor, conținând silicat de aluminiu și potasiu, în unele roci eruptive. 2. corpuscul din citoplasma celulelor vegetale. (< fr. leucite)

leucit
LEUCÍT, -Ă, leuciți, -te, adj. v. LEUCI. – [DLRM]

leucit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
leucít (le-u-) s. n.

leucit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LEUCÍT s. n. Silicat natural de aluminiu și de potasiu, de culoare cenușie sau albă, cu luciu sticlos, folosit mai ales ca îngrășământ agricol. [Pr.: le-u-] — Din fr. leucite.