letargie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LETARGÍE, (rar)
letargii, s. f. Stare patologică caracterizată printr-un somn adânc, de lungă durată, și prin pierderea cunoștinței și a capacității de mișcare. ♦
Fig. Apatie, amorțeală, inactivitate totală. – Din
fr. léthargie.letargie (Dicționar de neologisme, 1986)LETARGÍE s.f. Stare patologică caracterizată prin somn adânc și lung, în timpul căruia funcțiile vitale par să fie suspendate; moarte aparentă. ♦ (
Fig.) Stare de apatie, de inactivitate totală. [Gen.
-iei. / < fr.
léthargie, cf. lat.
lethargus, gr.
lethargia < gr.
lethe – uitare,
argia – odihnă].
letargie (Marele dicționar de neologisme, 2000)LETARGÍE s. f. 1. stare patologică caracterizată prin somn adânc, de lungă durată, în timpul căruia funcțiile vitale par să fie suspendate; moarte aparentă. 2. (fig.) stare de apatie, de inactivitate totală. (< fr.
léthargie, lat.
lethargia)
letargie (Dicționaru limbii românești, 1939)*letargíe f. (vgr.
lethargía, d.
léthe, uĭtare, și
argós [aergos], inactiv).
Med. Stare mórbidă caracterizată pintr´un [!] somn adînc și lung și care seamănă a moarte:
a cădea în letargie. Fig. Toropeală intelectuală saŭ morală:
a-l scoate pe cineva din letargie.letargie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)letargíe s. f.,
art. letargía, g.-d. letargíi, art. letargíeiletargie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)letargie f.
1. somn adânc și morbos încât uzul simțurilor încetează;
2. fig. amorțire, extremă nepăsare:
lumea se deșteaptă din adânca-i letargie AL.
letargie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LETARGÍE s. f. Stare patologică caracterizată printr-un somn adânc, de lungă durată, însoțit de diminuarea funcțiilor vitale. ♦
Fig. Apatie, amorțeală, inactivitate totală. — Din
fr. léthargie.