lespede (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LÉSPEDE, lespezi, s. f. Placă poligonală de piatră naturală (prelucrată), de dimensiuni mari, cu care se acoperă mormintele, se pavează interiorul unor edificii, aleile etc. –
Et. nec.lespede (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)léspede (léspezi), s. f. –
1. Dală, placă, piatră plană. –
2. Mormînt.
Sl.,
cf. rus. lepest „bucată, foaie”, dialectal
lespet(ok), din.
lepestitĭ „a rupe în bucăți” (Vasmer, II, 32). Alte ipoteze sînt insuficiente; din
sl. lĕsti „a zăcea” (Cihac, II, 170); din
lat. lapidem (Tiktin; Scriban); dintr-un
lat. *lispus ‹
gr. λίσπος „neted, plan” (Diculescu,
Elementele, 490). –
Der. lespedui, vb. (a pava cu dale de piatră).
lespede (Dicționaru limbii românești, 1939)léspede f., pl.
zĭ (cp. cu lat.
lapis, lápidis, peatră [!]). Placă de peatră de pavat, de acoperit un mormînt ș. a.
lespede (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)léspede, lespezi, s.f. – Tigaie cu coadă mai lungă. – Cf. rus. lepest „bucată, foaie„, dial. lespet (DER).
lespede (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)léspede s. f.,
g.-d. art. léspezii; pl. léspezilespede (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)lespede f. tablă de piatră:
lespezi pentru pavaj. [Origină necunoscută].
lespede (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LÉSPEDE, lespezi, s. f. Placă poligonală de piatră naturală (prelucrată), de dimensiuni mari, cu care se acoperă mormintele, se pavează interiorul unor edificii, aleile etc. —
Et. nec.