lesniciune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LESNICIÚNE, lesniciuni, s. f. (Rar) Ușurință, facilitate de a face ceva. –
Lesne +
suf. -iciune.lesniciune (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)lesniciúne (rar)
s. f.,
g.-d. art. lesniciúnii; pl. lesniciúnilesniciune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LESNICIÚNE, lesniciuni, s. f. (Rar) Ușurință, facilitate de a face ceva. —
Lesne +
suf. -iciune.lesnicĭune (Dicționaru limbii românești, 1939)lesnicĭúne f. Ușurință, facilitate.