lesne (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LÉSNE adv. Ușor, cu ușurință; comod. ◊
Loc. adj. Lesne-crezător = credul. – Din
bg. lesno.lesne (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)lésne adv. –
1. Ușor. –
2. (Banat,
Trans.) Ieftin. –
Mr. (
lesnic).
Bg. lesen, lesno, lesnin, v. sb. lesny, sb. lasno din
sl. lĭstĭnŭ „ușor” (Miklosich,
Slaw. Elem., 28; Cihac, II, 170).
Der. lesnicios, adj. (ușor, comod);
lesniciune, s. f. (ușurință);
înlesni (
var. lesni),
vb. (a facilita, a aplana; a proporționa; a ușura).
lesne (Dicționaru limbii românești, 1939)lésne adv. (vsl.
lĭsno, bg.
lesen, fem.
lesna, ca adv.
lesno, id.). Ușor, fácil:
a alerga lesne. – În Olt. Trans.
lezne.lesne (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)lésne (
înv.,
pop.)
adv.lesne (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)lesne adv. ușor:
îi vine lesne. [Bulg. LESEN].
lesne (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LÉSNE adv. (
înv. și
pop.) Ușor, cu ușurință; comod. ♦
Loc. adj. Lesne-crezător = credul. — Din
bg. lesno.