leșietic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LEȘIÉTIC, -Ă, leșietici, -ce, adj. Cu gust sau cu miros (neplăcut) de leșie, ca leșia; leșios.
V. sălciu. ♦
Fig. Cenușiu, întunecat, mohorât.
Cer leșietic. [
Pr.:
-și-e-. –
Var.:
leșiátic, -ă, adj.] –
Leșie +
suf. -etic.