lepuit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LEPUÍT1, lepuituri, s. n. Faptul de
a lepui. –
V. lepui.lepuit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LEPUÍT2, -Ă, lepuiți, -te, adj. (Despre o piesă) Care a fost supus operației de lepuire. –
V. lepui.lepuit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)lepuít s. n.,
pl. lepuíturilepuit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LEPUÍT1, lepuituri, s. n. Faptul de
a lepui. —
V. lepui.lepuit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LEPUÍT2, -Ă, lepuiți, -te, adj. (Despre piese metalice) Care a fost supus operației de lepuire. —
V. lepui.