lepuire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LEPUÍRE, lepuiri, s. f. Acțiunea de
a lepui și rezultatul ei. –
V. lepui.lepuire (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)LEPUÍRE (‹
lepui)
s. f. Operație de netezire avansată a suprafețelor metalice cu ajutorul unor granule abrazive foarte fine, în suspensie într-un lubrifiant, într-o pasată etc., folosind dispozitive speciale (mașini de lepuit), cu ajutprul cărora traiectoriile granulelor pe suprafețele de prelucrat nu se suprapun.
lepuire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)lepuíre s. f.,
g.-d. art. lepuírii; pl. lepuírilepuire (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LEPUÍRE, lepuiri, s. f. Acțiunea de
a lepui și rezultatul ei. —
V. lepui.