lepui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LEPUÍ, lepuiesc, vb. IV.
Tranz. A netezi extrem de fin suprafața unei piese metalice cu ajutorul unei substanțe abrazive speciale. –
Et. nec.lepui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)lepuí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. lepuiésc, imperf. 3
sg. lepuiá; conj. prez. 3
lepuiáscălepui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LEPUÍ, lepuiesc, vb. IV.
Tranz. A netezi extrem de fin suprafața unei piese metalice cu ajutorul unei substanțe abrazive speciale. —
Et. nec.