leorpăi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LEORPĂÍ, leorpăiesc, vb. IV.
Intranz. (
Reg.) A mânca sau a bea ceva sorbind cu zgomot. – Formație onomatopeică.
leorpăi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!leorpăí (a ~) (
reg.)
(leor-) vb.,
ind. prez. 3
sg. leórpăie/leorpăiéște, imperf. 3
sg. leorpăiá; conj. prez. să leórpăie/să leorpăiáscăleorpăi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LEORPĂÍ, leórpăi, vb. IV.
Intranz. (
Reg.) A mânca sau a bea ceva sorbind cu zgomot. [
Prez. ind. și:
leorpăiesc] — Formație onomatopeică.
leorpăĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)leórpăĭ, a
-í v. intr. (imit.)
Est. (Vlah.). Horpăĭ.