leorcăi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LEORCĂÍ, leorcăiesc, vb. IV.
Tranz. și
refl. (
Pop. și
fam.) A (se) face leoarcă, a (se) uda (tare) cu apă. –
Leoarcă +
suf. -ăi.leorcăi (Dicționar de argou al limbii române, 2007)leorcăi, leorcăiesc I. v. t. a uda cu apă
II. v. r. a se uda tare
leorcăĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)leórcăĭ și
-ĭésc, a
-í v. tr. (d.
leorcă. V.
fleorcăĭ). Ud leorcă.
leorcăi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!leorcăí (a ~) (
pop.)
(leor-) vb.,
ind. prez. 3
sg. leórcăie/leorcăiéște, imperf. 3
sg. leorcăiá; conj. prez. 3
să leórcăie/să leorcăiáscăleorcăi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LEORCĂÍ, leorcăi, vb. IV.
Tranz. și
refl. (
Pop.) A (se) face leoarcă, a (se) uda (tare) cu apă. [
Prez. ind. și:
leorcăiesc] —
Leoarcă +
suf. -ăi.