leorbăi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LEORBĂÍ, leorbăiesc, vb. IV.
Intranz. (
Reg.) A flecari, a trăncăni, a sporovăi. –
Leoarbă +
suf. -ăi.leorbăi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!leorbăí (a ~) (
reg.)
(leor-) vb.,
ind. prez. 3.
sg. leórbăie/leorbăiéste, imperf. 3
sg. leorbăiá; conj. prez. 3
să leórbăie/să leorbăiáscăleorbăi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LEORBĂÍ, leórbăi, vb. IV.
Intranz. (
Reg.) A flecari, a trăncăni, a sporovăi. [
Prez. ind. și:
leorbăiesc] —
Leoarbă +
suf. -ăi.