leorbăială (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LEORBĂIÁLĂ, leorbăieli, s. f. (
Reg.) Faptul de a
leorbăi; flecăreală, trăncăneală, sporovăială. [
Pr.:
-bă-ia-] –
Leorbăi +
suf. -eală.leorbăială (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)leorbăiálă (
reg.)
(leor-) s. f.,
g.-d. art. leorbăiélii; pl. leorbăiéli