lenchi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LENCHI, lenchiuri, s. n. Situație favorabilă în jocul cu arșice. [
Var.:
lenghi s. n.] –
Cf. tc. lenk „șchiop, schilod”.
lenchi (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)lénchi s. m. – Lovituri la țintă în jocul de arșice. –
Var. lenghi. Tc. lenki, lenǵi „șchiop” (Tiktin; DAR).
lenchi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)lenchi s. n.,
pl. lénchiurilenchi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LENCHI, lenchiuri, s. n. Situație favorabilă în jocul cu arșice. [Var.:
lenghi s. n.] —
Cf. tc. lenk „șchiop, schilod”.
lenchĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)lenchĭ și
lenghĭ n., pl.
urĭ (turc.
lenk, leng și
-kĭ, ghĭ, șchĭop).
Munt. Lovitură pin [!] care scoțĭ din arman cu ichĭu (saŭ cu bucoĭu) toate arșicele (saŭ toate bilele):
a da lenchĭ, a se pune pe lenchĭ.