lemnuș - explicat in DEX

lemnuș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LEMNÚȘ, lemnușuri, s. n. (Reg.) 1. Chibrit. 2. (Bot.) Lemnul-domnului. – Lemn + suf. -uș.

lemnuș (Dictionnaire morphologique de la langue roumaine, 1981 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
lemnúș (plantă) s. m. (s. n.), pl. lemnuși (lemnușuri)

lemnuș (Dicționaru limbii românești, 1939)
lemnúș n. (d. lemn). Mold. Bacan, lemn roș, haematóxylon campechiánum, un arbore din America Centrală. Se vinde în așchiĭ mărunte și servește la colorat ouăle, ĭar în medicină scoarța luĭ se dă ca astringent contra diareiĭ cronice. Trans. Lemnu Domnuluĭ, un copăcel. Chibrit.

lemnuș (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)
lemnúș, -uri, s.n. – (bot.) Lemnul Domnului (Artemisia abrotanum): „De-aici până-n Seleuș / Tot îs corciuri de lemnuși” (Bârlea 1924 I: 201). – Din lemn (< lat. lignum) + -uș.

lemnuș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
lemnúș (reg.) s. n., pl. lemnúșe/lemnúșuri

lemnuș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
lemnuș n. Bot. lemnu-Domnului.

lemnuș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LEMNÚȘ, lemnușe, s. n. (Reg.) 1. Chibrit. 2. (Bot.) Lemnul-Domnului. [Pl. și: lemnușuri] — Lemn + suf. -uș.