lemnișor(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) LEMNIȘÓR,lemnișoare, s. n. Diminutiv al lui lemn. – Lemn + suf. -ișor.
lemnișor(Dicționaru limbii românești, 1939) lemnișór n., pl. oáre. Bucățică de lemn. Trans. Chibrit.
lemnișor(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) lemnișór s. n., pl. lemnișoáre
lemnișor(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) LEMNIȘÓR,lemnișoare, s. n. Diminutiv al lui lemn.— Lemn + suf. -ișor.