lemnar - explicat in DEX

lemnar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LEMNÁR, (1) lemnari, s. m. (2, 3) lemnare, s. n. 1. S. m. Muncitor, meseriaș care se ocupă cu prelucrarea lemnului; dulgher, tâmplar, bărdaș. 2. S. n. Butuc pe care se așază lemnele pentru a fi despicate. 3. S. n. Daltă cu care se scobește în lemn. – Lemn + suf. -ar.

lemnar (Dicționaru limbii românești, 1939)
lemnár m. (d. lemn saŭ lat. lignarius, tîmplar). Dulgher, stoler, tîmplar. Negustor de lemne de foc.

lemnar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
lemnár¹ (muncitor) s. m., pl. lemnári

lemnar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
lemnár² (butuc, daltă) s. n., pl. lemnáre

lemnar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
lemnar m. 1. cel ce știe lucra din lemn; 2. vânzător sau tăietor de lemne. [Lat. LIGNARIUS].

lemnar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LEMNÁR, (1) lemnari, s. m. (2; 3) lemnare, s. n. 1. S. m. Muncitor, meseriaș care se ocupă cu prelucrarea lemnului; dulgher, tâmplar, bărdaș. 2. S. n. Butuc pe care se așază lemnele pentru a fi despicate. 3. S. n. Daltă cu care se scobește în lemn. — Lemn + suf. -ar.