lemnărit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LEMNĂRÍT s. n. (Rar) Meseria lemnarului (
1); lemnărie
2. –
Lemnar +
suf. -it.lemnărit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)lemnărít s. n.lemnărit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LEMNĂRÍT s. n. Meseria lemnarului
(1); lemnărie2. —
Lemnar +
suf. -it.