leliță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LELÍȚĂ, lelițe, s. f. (
Pop.) Diminutiv al lui
lele; lelică, lelișoară, dadă. [
Var.: (
reg.)
líță s. f.] –
Lele +
suf. -iță.leliță (Dicționaru limbii românești, 1939)lelíță f., pl.
e (dim. d.
lelea).
Fam. Țărancă tînără și frumușică.
Iron. Țărancă saŭ mahalagĭoaĭcă bîrfitoare:
s´aŭ strîns lelițele la sfat.leliță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)lelíță (
pop.)
s. f.,
g.-d. art. lelíței; pl. lelíțeleliță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LELÍȚĂ, lelițe, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui
lele; lelică, lelișoară, dadă. [Var.: (
reg.)
Uță s. f.] —
Lele +
suf. -iță.