lelică(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) LELÍCĂ s. f. (Pop.) Leliță. – Lele + suf. -ică.
lelică(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) lelícă (pop.) s. f., g.-d. art. lelícăi/lelíchii
lelică(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) LELÍCĂ s. f. (Pop.) Leliță. — Lele + suf. -ică.