lelicuță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) LELICÚȚĂ,lelicuțe, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui lelică. – Lelică + suf. -uță.
lelicuță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) lelicúță (pop.) s. f., g.-d. art. lelicúței; pl. lelicúțe
lelicuță(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) LELICÚȚĂ,lelicuțe, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui lelică. — Lelică + suf. -uță.