leit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LEÍT, -Ă, leiți, -te, adj. (Adesea adverbial)
1. (În
expr.)
A fi (sau
a semăna etc.)
leit (sau
leit-poleit) cu... = a fi întocmai, la fel, asemenea cu...
2. (
Înv.; despre îmbrăcăminte) care cade perfect pe corpul cuiva. ♦ (Despre oameni) Îmbrăcat într-o haină care cade perfect pe corp.
3. (
Înv.; despre păr) Răsfirat pe spate și pe umeri. – Din
sl. lejon, lejati.