leiculiță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) LEICULÍȚĂ,leiculițe, s. f. (Pop.) Leicuță1 – Leică1 + suf. -uliță.
leiculiță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) leiculíță (pop.) s. f., g.-d. art. leiculíței; pl. leiculíțe
leiculiță(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) LEICULIȚĂ,leiculițe, s. f. (Pop.) Leicuță1 — Leică1 + suf. -uliță.