leicușoară(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) LEICUȘOÁRĂ,leicușoare, s. f. (Pop.) Leicuță2. – Leică1 + suf. -ușoară.
leicușoară(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) leicușoáră (pop.) s. f., g.-d. art. leicușoárei; pl. leicușoáre
leicușoară(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) LEICUȘOÁRĂ,leicușoare, s. f. (Pop.) Leicuță2. — Leică1 + suf. -ușoară.