legănuș(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) LEGĂNÚȘ,legănușe, s. n. (Reg.) Legănel. – Leagăn + suf. -uș.
legănuș(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) legănúș (fam.) s. n., pl. legănúșe
legănuș(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) LEGĂNÚȘ,legănușe, s. n. (Fam.) Legănel. — Leagăn + suf. -uș.