legumicultură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LEGUMICULTÚRĂ s. f. Ramură a agriculturii care se ocupă cu teoria și practica cultivării legumelor; cultivarea legumelor. –
Legumă +
cultură (după
pomicultură etc.).
legumicultură (Dicționar de neologisme, 1986)LEGUMICULTÚRĂ s.f. Ramură a agriculturii care se ocupă cu cultivarea legumelor. [<
legumă +
cultură].
legumicultură (Marele dicționar de neologisme, 2000)LEGUMICULTÚRĂ s. f. ramură a agriculturii care se ocupă cu cultivarea legumelor. (< legumi- + -cultură
2)
legumicultură (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))LEGUMICULTÚRĂ, legumiculturi, s. f. Ramură a agriculturii care se ocupă cu teoria și practica cultivării legumelor. – Din
legumă +
cultură.legumicultură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)legumicultúră s. f.,
g.-d. art. legumicultúriilegumicultură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LEGUMICULTÚRĂ s. f. Ramură a agriculturii care se ocupă cu teoria și practica cultivării legumelor; cultivarea legumelor. —
Legumă +
cultură (după
pomicultură etc.).