legist - explicat in DEX

legist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LEGÍST, -Ă, legiști, -ste, adj. (În sintagma) Medic legist (și substantivat) = medic însărcinat cu lămurirea unor aspecte medicale care interesează justiția. – Din fr. légiste.

legist (Dicționar de neologisme, 1986)
LEGÍST adj.m. Medic legist = medic specialist în medicina legală. ♦ (s.m.; rar) Jurist. // s.m.pl. 1. Adepți ai unei școli filozofice chineze din sec. IV-III î.e.n., care preconiza, în opoziție cu confucianismul, un stat centralizat, guvernat pe bază de legi și nu de tradiții. [< fr. légiste].

legist (Marele dicționar de neologisme, 2000)
LEGÍST I. s. m. cel care cunoaște și studiază legile; jurist. II. adj. medic ~ = medic specialist în medicina legală. III. s. m. pl. 1. adepți ai unei școli filozofice chineze din sec. IV-III a. Chr. care preconiza, în opoziție cu confucianismul, un stat centralizat, guvernat pe bază de legi și nu de tradiții. 2. grupare a unei școli din evul mediu european care sprijinea lupta feudalității laice împotriva pretențiilor de hegemonie ale papalității. (< fr. légiste)

legist (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
legist, legiști s. m. (intl.) polițist.

legist (Dicționaru limbii românești, 1939)
*legíst m. (d. lege saŭ mlat. legista). Jurisconsult, savant în legĭ.

legist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
legíst adj. m., s. m., pl. legíști

legist (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
legist m. cel ce știe sau studiază în special legile.

legist (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LEGÍST, legiști, adj. (în sintagma) Medic legist (și substantivat, m.) = medic însărcinat cu lămurirea unor aspecte medicale care interesează justiția. — Din fr. légiste.