legislație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LEGISLÁȚIE, legislații, s. f. Totalitatea legilor unei țări sau ale unui domeniu juridic. – Din
fr. législation, lat. legislatio.legislație (Dicționar de neologisme, 1986)LEGISLÁȚIE s.f. Totalitatea legilor dintr-un stat sau dintr-un domeniu juridic. [Gen.
-iei, var.
legislațiune s.f. / cf. fr.
législation].
legislație (Marele dicționar de neologisme, 2000)LEGISLÁȚIE s. f. 1. corp de legi ale unei țări. 2. totalitatea actelor normative dintr-un anumit domeniu. (< fr.
législation, lat.
legislatio)
legislație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)legisláție s. f.,
art. legisláția (-ți-a), g.-d. art. legisláției; pl. legisláții, art. legisláțiile (-ți-i-)legislație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LEGISLÁȚIE, legislații, s. f. Totalitatea legilor unei țări sau ale unui domeniu juridic. — Din
fr. législation, lat. legislatio.