legislatură - explicat in DEX

legislatură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LEGISLATÚRĂ, legislaturi, s. f. Perioadă legală pentru care este ales sau în care a funcționat un organ legislativ (sau organul suprem al puterii). – Din fr. législature.

legislatură (Dicționar de neologisme, 1986)
LEGISLATÚRĂ s.f. Durata mandatului unui organ legislativ. [< fr. législature].

legislatură (Marele dicționar de neologisme, 2000)
LEGISLATÚRĂ s. f. durata mandatului unui organ legislativ. (< fr. législature)

legislatură (Dicționaru limbii românești, 1939)
*legislatúră f., pl. ĭ (format după legislator, ca lectură-lector). Totalitatea puterilor care concură la facerea legilor. Exercițiu mandatuluĭ uneĭ adunărĭ legislative. Durata eĭ. În Statele Unite, parlamentu local al fiecăruĭ stat.

legislatură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
legislatúră s. f., g.-d. art. legislatúrii; pl. legislatúri

legislatură (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
legislatură f. 1. totalitatea puterilor constituite cari fac legile; 2. adunarea legislativă în funcțiune; 3. durata puterilor acestei adunări.

legislatură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LEGISLATÚRĂ, legislaturi, s. f. Perioadă de timp pentru care este ales sau în care funcționează un organ legislativ. — Din fr. législature.