legislator - explicat in DEX

legislator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LEGISLATÓR, legislatori, s. m. Legiuitor. ♦ Fig. Persoană care stabilește regulile unei arte sau ale unui curent artistic. – Din fr. législateur, lat. legislator.

legislator (Dicționar de neologisme, 1986)
LEGISLATÓR s.m. (Rar) Legiuitor; (fig.) persoană care stabilește regulile unei arte sau ale unui curent artistic. [Cf. fr. législateur].

legislator (Marele dicționar de neologisme, 2000)
LEGISLATÓR s. m. legiuitor; (fig.) cel care stabilește regulile unei arte, ale unui curent artistic. (< fr. législateur)

legislator (Dicționaru limbii românești, 1939)
*legislatór m. (lat. legislator). Legĭuitor, cel care face legĭ: Licurg fu legislatoru Sparteĭ. Fig. Cel care stabilește regulele uneĭ științe, uneĭ arte.

legislator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
legislatór s. m., pl. legislatóri

legislator (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
legislator m. 1. cel ce face legi; 2. cel ce stabilește principiile unei arte, ale unei științe: legislatorul poeziei.

legislator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LEGISLATÓR, legislatori, s. m. Legiuitor. ♦ Fig. Persoană care stabilește regulile unei arte sau ale unui curent artistic. — Din fr. législateur, lat. legislator.