legiferare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LEGIFERÁRE, legiferări, s. f. Acțiunea de a
legifera și rezultatul ei. –
V. legifera.legiferare (Dicționar de neologisme, 1986)LEGIFERÁRE s.f. Acțiunea de a legifera și rezultatul ei. [<
legifera].
legiferare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)legiferáre s. f.,
g.-d. art. legiferắrii; pl. legiferắrilegiferare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LEGIFERARE, legiferări, s. f. Acțiunea de
a legifera și rezultatul ei. —
V. legifera.