legic - explicat in DEX

legic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LÉGIC, -Ă, legici, -ce, adj. Care are caracter de lege obiectivă. – Lege + suf. -ic (după rus. zakonomernâi).

legic (Dicționar de neologisme, 1986)
LÉGIC, -Ă adj. Care are caracter obligatoriu, de lege. [< lege + -ic].

legic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
LÉGIC, -Ă adj. cu caracter obligatoriu, de lege. (< lege + -ic)

legic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
légic adj. m., pl. légici; f. légică, pl. légice

legic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LÉGIC, -Ă, legici, -ce, adj. Care are caracter de lege obiectivă. — Lege + suf. -ic (după rus. zakonomernîi).