leghe (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LÉGHE, leghe, s. f. Unitate de măsură pentru distanțele terestre sau maritime, variind între 4 și 5,5 km. – Din
it. lega.leghe (Dicționar de neologisme, 1986)LÉGHE s.f. Veche măsură pentru distanță, folosită în apusul Europei, variind ca lungime între 3000 și 7500 m. [Pl. invar. / < it.
lega].
leghe (Marele dicționar de neologisme, 2000)LÉGHE s. f. unitate de măsură pentru distanțe, anterioară sistemului metric, între 4 și 5,5 km. (< it.
lega)
leghe (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)léghe (léghe), s. f. – Măsură de lungime.
It. lega (DAR); este un
sing. refăcut după
pl. leghe.leghe (Dicționaru limbii românești, 1939)*léghe f., pl.
leghĭ (it.
lega, fr.
lieue, d. lat.
leuca și
leuga, cuv. galic). O veche măsură itinerară franceză de lungime variabilă:
leghea chilometrică (4 chilometri),
leghea comună (25 într´un grad, adică 4,444 de metri și jumătate),
leghea marină (20 într´un grad, adică 5,555 de metri și jumătate).
leghe (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)léghe s. f.,
g.-d. art. léghei; pl. légheleghe (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)leghe f. veche măsură itinerară franceză în valoare de 4 kilometri. [Formațiune literară după it.
lega].
leghe (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LÉGHE, leghe, s. f. Unitate de măsură pentru distanțele terestre sau maritime, variind între 4 și 5,5 km. — Din
it. lega.