legendar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LEGENDÁR, -Ă, legendari, -e, adj. De legendă, de domeniul legendei, care constituie o legendă. ♦ Care a intrat în legendă datorită faptelor sale excepționale. – Din
fr. légendaire.legendar (Dicționar de neologisme, 1986)LEGENDÁR, -Ă adj. De (sau din) legendă; fabulos; faimos, de basm, extraordinar. [Cf. fr.
légendaire].
legendar (Marele dicționar de neologisme, 2000)LEGENDÁR, -Ă adj. de, din legendă; fabulos; fantastic, extraordinar. (< fr.
légendaire)
legendar (Dicționaru limbii românești, 1939)*legendár, -ă adj. (d.
legendă; fr.
légendaire). Relativ la legende, la povestirile populare:
curcaniĭ de la Plevna aŭ ajuns legendarĭ.legendar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)legendár adj. m.,
pl. legendári; f. legendáră, pl. legendárelegendar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)legendar a. ce ține de legendă și are caracterul ei fantastic:
personaj legendar.