legător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LEGĂTÓR, -OÁRE, legători, -oare, subst. I. S. m. și
f. 1. Persoană specializată în legatul cărților.
2. Persoană care leagă snopii.
II. S. f. Obiect cu care sau în care se leagă ceva. ♦
Spec. Mănunchi de paie sau de spice cu care se leagă snopii. ♦
Spec. Basma. ♦
Spec. (
Înv.) Cravată. ♦
Spec. (
Înv.) Fular. –
Lega +
suf. -ător.