legato (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LEGÁTO adv. (Indică modul de executare a unui grup de note muzicale) Fără nici o întrerupere între sunete, în mod continuu. –
Cuv. it.legato (Dicționar de neologisme, 1986)LEGÁTO adv. (
Muz.; ca indicație de execuție) Continuu, susținând sunetul unei note până ce se atacă nota următoare. [< it.
legato].
legato (Marele dicționar de neologisme, 2000)LEGÁTO I.
adv. (muz.) legat, susținând neîntrerupt sunetul unei note. II. s. n. pasaj dintr-o compoziție executat în acest mod. (< it.
legato)
legato (Dicționaru limbii românești, 1939)*legáto adv. (it.
legato, legat, unit).
Muz. A cînta legato, a cînta unit notele între ele, nu
staccato.legato (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)legáto (
it.)
adv.legato (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LEGÁTO adv. (Indică modul de executare a unui grup de note muzicale) Fără nicio întrerupere între sunete, în mod continuu. —
Cuv. it.